Mănâncă, roagă-te, iubește (recenzie) - Elizabert Gilbert

     ,,Lumea este afectată de moarte și degradare, deci înțeleptul nu o plânge, pentru că știe că așa îi este sortit.''

         Bestseller-ul de succes, capodopera lui Elizabeth Gilbert, descrie o lume interioară fascinantă care a atras în mod curios o mulțime de admiratori; pelerini, iubitori de călătorii, tineri pasionați de filozofie aflându-se în căutarea rețetei fericirii sau femei simple care au nevoie de schimbări radicale în viața personală.
         Ecranizat in 2010, filmul descrie cu mai puțină pricepere această trăire interioară, punând accentul pe vizual - și acesta are un puternic impact, peisajele fiind mirifice - care simplifică această călătorie interioară și elimină aspecte importante necesare în căutarea neatinsei fericiri. Fără doar și poate, este esențial ca cititorul să perceapă cele două călătorii care se împletesc cu mult meșteșug, cea interioară și cea exterioară. Trei țări - Italia, India, Indonezia - și totodată trei povești diferite care hrănesc părți diferite din sufletul femeii lipsite de putere sau speranță în urma unui divorț lung și dureros. Acestea nu sunt locuri universale unde fiecare își poate găsi fericirea, așadar nu putem spune că romanul prezintă o rețetă ci mai degrabă o experiență proprie unde această persoană se cunoștea pe sine și intuia lipsurile momentului prezent, răsfățarea papilelor gustative, găsirea unei liniști interioare prin disciplina minții și explorarea divinității și echilibrul dintre minte și trup, toate acestea având loc în decursul unui an. Putem spune că a fost o investiție excelentă.
         Descoperirea de noi culturi (și oameni) poate fi într-adevăr revelatoare atât pentru trup cât și pentru inimă. Brusc realizezi câte lucruri te pot face fericit de care poate nici nu ai auzit înainte sau câte povești inspiraționale există pe lume. Abordezi toate problemele tale diferit, căci ai reușit să ieși din sfera lor nocivă, și acum le privești ca pe un film pe care dintr-o dată îl poți judeca obiectiv și devine mult mai limpede. Desigur, drumul este departe de a fi lin, este presărat cu sentimente de vinovăție, regret și spaimă. Dar reprezintă pași important de parcurs.
         Italia, o plăcere nevinovată, paradisul gurmandului. Locul unde oamenii pot fi atât de lipsiți de grij, un loc încărcat de istorie și priveliști uimitoare, totul impachetat într-o limbă de origine latină, sublimă. Aici se petrece ,,alimentarea'' unei pasiuni mai vechi ale scriitoarei unde aceasta învață pur și simplu să se bucure de viață. În India descoperă beneficiile rugăciunii și ale disciplinei interioare prin yoga cu ajutorul gurului, a unui bun prieten texan și a câtorva povești de viață și învățături sfinte. Iar Indonezia este cea care impletește ultimele ițe prin rugăciunea și învățăturile lui Ketut, ajutorarea unei familii neputincioase financiar și distracțiilor insulei care culminează cu găsirea marii iubiri.
        Este de la sine înțeles că romanul prezintă o poveste reală, unică și originală, presărată cu mici curiozități turistice, momente amuzante, sentimente complexe și multe întrebări existențiale, o carte ca o viață. Ne spune că pentru a cunoaște fericirea trebuie mai întâi să te cunoști pe tine, să ai grijă de lucrurile care te fac fericit și să-ți prețuiești sufletul. Iar călătoria fizică neînsoțită de cea spirituală nu va avea același efect benefic.
        Răcoritoare și ușoară, fin condimentată, dar totodată încărcată de emoție și suferință, revelatoare.