''E o adevărată revelație să descoperi că locul în care vrei să evadezi este exact același de care ai vrut să fugi. Presupun că imposibilul apare atunci când trăiești."
Ah, depresia.
Nora Roberts se confruntă cu o serie de probleme atât în interiorul său cât și în relațiile cu cei din jur. Aminalul ei de companie moare, își pierde slujba, nu mai poate preda lecții de pian și este străină față de propriul ei frate. Și într-o perioadă foarte scurtă de timp, mai exact în douăzeci și șapte de ore, regretele alegerilor greșite din viața sa pun stăpânire pe ea și la miezul nopții, în urma unei supradoze de antidepresive, se trezește într-o bibliotecă infinită, limita dintre viață și moarte. Bibliotecara, doamna Elm, îi pune la dispoziție o multitudine de vieți dându-i ocazia să o aleagă pe cea mai potrivită pentru ea, fiind reprezentata de cate o carte de pe raft. Astfel, Nora incepe sa trăiasca mai multe versiuni ale ei, participând activ în corpul său din altă dimensiune la provocările constante ale altor vieți de-ale ei.
Pe parcursul călătoriei prin vieți Nora se descoperă pe sine. La început se considera vinovată pentru destinul apropiaților ei, refuzând oportunități ca deschiderea unei mici afaceri de familie sau cea de a deveni solist într-o trupă rock, însă când noile alegeri deschid aceste portițe observa ca adevaratii vinovati de propria lor soarta sunt chiar ei, lasandu-se consumați de propriile lor visuri, nepretuind clipele cu adevarat importante.
Luând locul celeilalte Nora doar pentru o perioadă scurtă de timp, aceasta poate să analizeze obiectiv fiecare alegere făcută și să decidă de ce nu este o versiune mai bună, comparativ cu viața din care și-a dorit să plece. Această participare activă este vitală, dezgolind potențialul personajului. Pur și simplu nu există lucruri pe care nu le-ar putea realiza iar fericirea este o alegere.
Fiecare alegere pe care Nora o face e ca o sabie cu două tăișuri, cu părti bune și părți triste. Mai în toate noile sale vieți este dependentă de antidepresive chiar și în cele în care e olimpică la înot sau star rock forte bogat.
Capitolul intitulat Copacul vieții este o descriere amplă a ceea ce reprezintă viața pentru Nora. Pornește de la o sămânță care se dezvoltă într-un trunchi iar apoi copacul dezvoltă rămurele care devin alegeri, posibilități. Și în mod cert nu poți alege să trăiești fiecare viață care se află pe toate ramurile. Apoi explică faptul că succesul nu este ceva ce se poate măsura iar viața nu este o cursă. Copacul putred la care face referire la sfârșit reprezintă de fapt propria persoană, pentru că indiferent de alegerile legate de carieră sau viața personală, lucrurile bune nu pot izvorî dintr-o gândire nesănătoasă. Rodul este dat de ramura aleasa potrivit, insa si ramurile fara rod isi au rolul lor in viata copacului si nu sunt daunatoare.
Cartea îți lasă o mulțime de întrebări neaccesate, despre viață în general, dar poate asta este frumusețea ei, să te intrebi și tu la rândul tău cum ai trăi într-o altă viață și ce ai face in anumite situatii din trecutul tau. Spre final Nora nu alege viețile pline de lux și faimă care atrag după sine alte probleme, cum ar fi invidia, falsitatea sau abuzul, ci pe cea simplă dar plină de înțeles pentru ea.
Sfârșitul declară o luptă câștigată, nu pentru că problemele ei s-au rezolvat de la sine ci pentru că își dorește să facă parte din versiunea ei, să fie ea cea care în mod activ produce o schimbare. Este in sfârșit dornică să traiască.
